Cazare Valea Prahovei

Azuga

In Azuga am vrut sa ajung pe timp de zi, ca sa pot schia pe Sorica, de aceea am plecat devreme din Busteni.
Despre Azuga aud mereu in jurul meu vorbindu-se de rau, dar nu pot sa imi dau seama de ce. Nu e nici mai inghesuita, nici mai plina de turisti ca si alta zona, iar partiile sunt splendide.
Despre locurile si povestile zonei nici nu mai vorbesc.
Azuga se afla – “unde vaile Prahovita si Azuga se impreuna, formand raul Prahova.”, la tamplele batrane si frumoase ale legendarilor Bucegi si a Muntilor Baiului, in vecinatatea culmilor Sorica si Cazacu.
Este o localitate ocolita si imprejmuita de munti plini de amintiri si povesti, munti batuti cu piciorul de mai toti temerarii alpinismului romanesc inca din vechime. Azuga are dealuri garbovite, paduri inalte si umbroase, ape reci si navalnice, poteci starmte in inima padurilor, cantece murmurate de turistii care se aventureaza pe trasee...
Eu unul iubesc pur si simplu acest loc. Mereu m-am simtit bine si in largul meu aici atat vara, cat si iarna. Defapt de asta imi place in acest loc, pentru ca ai cum sa te distrezi si cum sa iti petreci timpul liber in mai toate anotimpurile anului.
Aici, in aceste paduri se povesteste ca ar trai fiinte de legenda care atrag oamenii in inima muntelui, copacii din cand in cand ar prinde viata si ar povesti intre ei, iar cu multi ani in urma, pe aici s-ar fi perindat multa lume in sufletul unui han numit “Caciula Mare”.
Cand am ajuns sus la Azuga inca ningea. Nimci nu se compara cu schiatul pe ninsoare. Zapada proaspata, fulgi peste tot in jur, veselie si atmosfera de neuitat. Oricum mi-am dorit zapada si ninsoare si ma bucur ca am avut parte din plin de ele.
Ca si cazare Azuga iti ofera tot ce iti poti dori, oricat de capricios ai fi. Eu nu sunt. Eu imi doresc doar un loc frumos, linistit, cu oameni prietenosi, in care sa ma simt in largul meu.
Mihai mi-a spus de ieri unde sa cazez si stiu cu siguranta ca va fi ceva super. Mai privind in dreapta, mai in stanga...am ajuns si la pensiunea unde trebuia sa ma cazez. Am cautat parcarea si dupa ce am stat cateva clipe in mijlocul ninsorii am intrat in pensiune.
Mi-a placut. Eleganta, rafinata, oameni primitori, muzica in fundal si mancare buna. Am mancat si m-am pregatit de schi.
Cand am ajuns la Sorica am constatat inca o data ca partia era mult mai mult decat splendida pentru schiat. Curata, intretinuta, pregatita pentru schiatul de noapte...si nici macar plina de schiori ca sa nu te poti simti bine. Era perfect!
Am schiat un timp bun, apoi am mers catre partia Cazacu. In telescaun am profitat de vreme, am admirat peisajul si am facut cateva fotografii de vacanta.
Seara m-am intors la pensiune. Am jucat un biliard, m-am balacit putin in piscina acoperita, m-am mai fatait putin prin incinta si am mers la culcare.
A doua zi m-am trezit devreme ca sa pot schia din nou cateva ore bune. Cine stie cand voi mai avea ocazia si am vrut sa profit din plin de ea. Am profitat si sa nu mai vorbesc cat m-am bucurat de intalirea cu cativa amici mai vechi cunoscuti aici la Azuga. Am mers la un han in apropiere si am depanat amintiri si patanii, am ras si pentru mine a fost o zi ok – poate chiar mai mult decat atata.
La Azuga ma voi intoarce si la vara cu siguranta. Vreau s afac cateva trasee si sa merg la pastravarie sa mananc un peste la gratar.