Pensiuni Valea Prahovei

Tuesday, April 14, 2009

Drumetie Valea Prahovei


In ziua aceea, vremea s-a anuntat prima si ultima zapada in regiunea sufletului meu, iar asta pentru ca toata iarna nu vazusem zapada si era ultima sansa sa o mai vad inainte de a incepe munca!
mi-am scos capul pe fereastra. la mine nici macar nu era pic de zapada. doar ploaie. am oftat.
vroiam zapada.
nu stiu de ce, dar mai mult decat oricand, vroiam zapada!
vroiam sa simt zapada cum prinde viata in timp ce eu schiam, vroiam sa vad brazii aceia mari imbracati cu nea proaspata, vroiam sa vad luminile galbene ce razbat din spatele ferestrelor in timp ce eram in telescaun, vroiam sa ma bulgaresc cu prietenii, sa ma dau cu sania, sa fac un om de zapada, sa ma bucur de aerul curat, de o can de vin fiert langa un foc de tabara, vroiam...
primul loc care mi-a venit in minte a fost Valea Prahovei, dar unde?
toate localitatile si statiunile din zona mi se par frumoase. toate imi
plac si asta te face sa fi indecis si sa nu stii unde anume sa vrei sa
mergi.
pana si localitatile care nu sunt statiuni renumite sunt frumoase. au
linistea aceea odihnitoare a locului, vetrele de unde se aude focul pocnind, lumina acestuia ce isi inalta limbile rosiatice pe pereti in umbre calde si vantul care se invarte pe la ferestre povestind parca despre lumi batrane si uitate.
am inceput sa imi fac bagajul. nu erau multe de pus. patura, lanterna, trusa mea folositoare, schiurile, salopeta de vreme grea...toate ma asteptau cuminti. am coborat si le-am pus in masina.
„am sa merg. pe drum ma hotarasc eu.
drumul a fost destul de anevoios, dar ma incarcasem deja cu rabdare si vise. eram aproape de Brasov si inca nu stiam unde merg. am zambit. oricine mi-ar fi spus ca eu sunt in stare de asa o nebunie nu l-as fi crezut. Nici eu nu m-am crezut in stare de atata spontaneitate. sau nebunie frumoasa. sa mergi intr-o statiune fara rezervare...
se facuse seara. am tras pe dreapta. ningea. am coborat din masina ca si un copil si am privit in sus.
feerie!
fulgi mici si mari se roteau nebuni si cadeau intr-un dans alb peste tot in jur. parca totul avea un rost. parca fiecare fulg stia ce va fi sau unde se va aseza. o ordine fireasca. sau poate eram eu prea fericit de prima zapada. nu stiu.

Ciudat insa cum acasa nu era pic de zapada. ciudat cum pana atunci nu mi-a fost atat de dor de zapada...

Am urcat din nou in masina si am mers mai incet ca niciodata. am privit in dreapta si in stanga. cosuri fumegande, case de unde razbeau lumini si caldura, ici si colo cateva ferestre de care erau lipite chipuri de copii sau prin care puteai simti dincolo de ele. atmosfera. atmosfera de vis.
atunci am realizat ca eu incepusem o vacanta in Valea Prahovei si nu undeva anume. nu conta unde ajung, unde ma cazez. stiam pensiunile din fiecare statiune. toate sunt deosebite si odata ajuns acolo stiam ca am de unde alege.
am oprit motorul din nou. pe langa masina trecura in fuga doi copii razand larg si senin. se bulgareau. din greseala au bulgarit si geamul lateral al masinii. au ras din nou si au fugit.
de departe, de foarte departe am auzit o voce de femeie. era o voce calda si frumoasa. duioasa.
„pune-ti dragul bunicii si fularul. asa. ia sa te vada bunica. frumos. frumos baiat mai am. acum fugi de te joaca si incearca sa vii acasa inainte sa te transformi intr-un sloi de gheata pe care nu am cum sa-l dezghet decat prin multe pupaturi.
poate si de asta mi-e atat de dor de zapada. doar odata cu ea revin si unele amintiri care pana atunci par a fi atat de „imbracate in zile obosite, alergate, uneori monotone...zile in care uitam sa traim.
zapada oarecum ne transforma sau ne ajuta sa ne regasim.
si...m-am hotarat. am sa urc pentru inceput la Sinaia, la Varful cu Dor, unde muntii isi deschid portile si sufletul, iar distractia e la mama ei acasa.
ce ai putea vrea, iar Sinaia nu ti-ar putea oferi? nimic. e statiunea parca anume nascuta sa fie pe placul tuturor. mie imi place sa schiez, iar aici am gasit mereu partii foarte bune. imi place indeosebi sa schiez pe partia Piramida si sa ma opresc la cabana la o ceasca de cafea sau de ceai. imi place locul si oamenii de acolo.
mai am putin si ajung.
asa a inceput vacanta mea de o saptamana in Valea Prahovei.